Teoria lui Maslow. Piramida nevoilor

Modelul creat de Abraham Maslow postulează că oamenii au nevoi care trebuiesc satisfăcute. Acest model a fost numit de Maslow – „Ierarhia nevoilor”. În urma cercetărilor efectuate, Maslow a ajuns la concluzia că există nevoi stringente pot fi clasificate în funcţie de importanţa lor pentru fiinţa umană, ele reprezentând totodată, anumite nivele. Odată ce am atins un anumit nivel de satisfacere ale nevoilor noastre, trecem la altul… şi tot aşa până spre perfecţiune (are, s-o spunem între noi, nici nu prea există. :))

Nevoi fiziologice – Nivelul inferior (primul!) al ierarhiei lui Maslow. Aici includem nevoile de bază, biologice sau fiziologice. Orice fiinţă umană are nevoie de apă, mâncare, aer, odihnă, haine şi sex. Importanţa acestui nivel este clară de la sine. Atunci când omului nu-i sunt satisfăcute nevoile de ordin fiziologic, el nu mai este interesat de satisfacerea celorlalte nevoi. Cel care se gândeşte la pâine, nu mai este interesat de etică, spiritualitate etc. Doar în momentul când nevoile fiziologice au fost satisfăcute, fiinţa umană se poate orienta spre satisfacerea altor nevoi. Este o scară, treptele căreia nu pot fi sărite (evitate), atâta timp cât nu ai călcat pe prima treaptă, nu poţi păşi pe a doua. Managementul companiei calculează un minim cu care angajatul fiecărui nivel trebuie să fie remunerat, pentru a putea supravieţui. Acest minim se numeşte SALARIU. J La fel, orice organizaţie îşi stabileşte un program de lucru, în dependenţă de capacitatea de muncă a angajaţilor sau mai bine zis, în dependenţă de „nivelul refacerii capacităţii de muncă”. După o zi de muncă, corpul uman are nevoie de cel puţin 8 ore de odihnă. Este o lege a naturii!

Nevoi de securitate – Când nevoile biologice sunt satisfăcute, oamenii încep să se preocupe de siguranţa lor fizică şi psihică. Orice pericol care ameninţă integritatea fizică şi psihică a unei persoane trebuie eliminat. În cadrul companiilor se stabilesc reguli referitoare la securitatea muncii (accidentare, boli etc.), securitatea locului de muncă (persoanei trebuie să i se asigure anumite drepturi, el trebuie să aibă o siguranţă că nu-şi va pierde locul de muncă, aşa, din senin.), plata unor salarii peste nivelul minim de supravieţuire etc.

Nevoi de apartenenţă. Când omul este satisfăcut din punct de vedere fiziologic şi se simte în siguranţă, el va deveni interesat să îşi satisfacă nevoile de contact cu societatea. Noi avem nevoie să intrăm în contact cu alte persoane. Este dificil pentru o persoană să trăiască singură, izolată de societate. Omul se simte mai sigur şi are nevoie să facă parte dintr-un grup oarecare, să aibă prieteni, să aibă contact cu lumea externă.

Există, desigur şi excepţii. Cineva ar putea spune că sunt multe persoane care aleg calea pustniciei şi rup contactul cu societatea. Da, este adevărat, în orice cultură, religie găsim acest timp de oameni, dar nu trebuie să uităm că ei sunt o excepţie. De la natură, omul, atât din punct de vedere fizic, cât şi spiritual este „predestinat” unei vieţi de grup.

În cadrul companiilor, noi ne integrăm într-un anumit grup. Ne mândrim sau nu, dar noi ştim că facem parte din acest grup. Interacţionăm cu colegii, cunoscuţi sau necunoscuţi, utilizăm acelaşi limbaj, simţim acest grup ca o altă „familie” a noastră. Vom să devenim parte componentă a acestui grup, până în momentul când nevoile noastre de apartenenţă nu vor fi satisfăcute.

Nevoi de stimă – orice persoană simte nevoia de a fi respectat, de a se simţi valoros. În companiile moderne, trebuie create astfel de condiţii ca angajaţii să nu se simtă subestimaţi. Îndeplinind acet tip de nevoi, vom crea o atmosferă plăcută şi productivă în cadrul companiei noastre. De multe ori angajaţii nu pleacă dintr-o companie din cauza salariului mic, ci din cauza că nu se simt respectaţi în cadrul acestei companii şi invers, mulţi angajaţi, care nu sunt satisfăcuţi întru totul de remunerarea financiară, nu-şi schimbă serviciul, pentru că se simt minunat, sunt trataţi respectuos în grupul respectiv.

De obicei, noi suntem predispuşi să oferim note elevilor, avansări în grad/ mulţumiri/ diplome angajaţilor anume pentru satisfacerea nevoii de stimă. Cu toate acestea, acest tip de evaluare are efecte advrese, deoarece, premiind un elev, avansând un angajat, îi facem pe ceilalţi membri ai grupului să se simtă subestimaţi/ dezavantajaţi. Anume din aceste considerente, trebuie să fim foarte atenţi în ceea ce priveşte sistemul de note/premii/avansări în grad etc.

Nevoi de autoîmplinire (autorealizare) – atunci când toate nevoile au fost satisfăcute, omul tinde să-şi dezvolte propriul potenţial. Având la îndemână toate instrumentele, ei înţeleg că acum îşi pot atinge/ realiza cele mai înalte aspiraţii/ obiective. Omul tinde spre perfecţiune, spre IDEAL.  Maslow a ajuns la concluzia, că mulţi oameni, gândindu-se la propriul lor potenţial, rămân uimiţi/ speriaţi de ceea ce ar putea deveni. Unii dintre ei, chiar se feresc să-şi dezvolte potenţialul, anume din cauza fricii. Această tendinţă a fost numită de Maslow – complexul lui Iona (profetul biblic care a fost înghiţit de o balenă, tocmai când a încercat să fugă de misiunea care-i fusese „sortită”, iar mai apoi a fost eliberat pentru a-şi împlini destinul).

Una din problemele managerilor, este că nici o companie nu satisface nevoile interioare ale persoanelor. Desigur, unele companii, încearcă să schimbe modul de organizare, transformând oficiile în locuri de muncă exotice, unde angajatul să se simtă mai confortabil decât acasă şi să stea de plăcere la serviciu. Ca şi exemplu ne-ar putea servi aici compania Google, care permite angajaţilor să-şi organizeze oficiul cum le place, oferindu-le chiar şi săli de sport etc. Până la acel nivel, noi angajaţii companiilor „pământeşti” vom încerca să sporim productivitatea companiei în condiţii obişnuite de lucru. 😉 Despre teoria lui Alderfer, vorbim altă dată, cu ală ocazie…

Până atunci vă las să admiraţi câteva poze ale oficiilor Google: